vineri, 29 iulie 2011

Singuratate sau alegere

    Nu-mi place sa fiu singura; adica sa merg la culcare stiind ca nu exista acel cineva care se gandeste la mine si care probabil ma viseaza. Nu-mi place sa ma trezesc dimineata fara niciun chef de viata, sa ma prefac multumita si fericita in fata celor care tin la mine ca sa nu creada ca e ceva neinregula cu mine si sa-i fac sa sufere.
    Bineinteles ca starea asta nu se datoreaza doar lipsei unei persoane din viata mea, dar daca as avea pe cineva, as gasi si motivatia de care am nevoie ca sa ma ridic dimineata din pat, sa le raspund altora la zambet, sa ies din casa, sa traiesc. Ma refer la cineva special, nu la oricine. Pentru ca nu oricine te face sa uiti de orice altceva inafara de el; nu oricine te intelege complet si, mai ales, nu oricine te iubeste la fel cum il iubesti si tu. Stiu ca putini au parte de o astfel de iubire "perfecta", ca-n povesti; de fapt nici nu imi amintesc sa fi cunoscut pe cineva care a avut parte de asa ceva. Totusi eu sunt o visatoare si de aceea nu vreau ca partenerul meu de viata sa fie oricine. Vreau sa fie acea persoana speciala pentru care as face orice si care ar face totul pentru mine, sa fie oricand acolo pentru mine, sa stiu ca ma iubeste pentru ca mi-o arata, nu pentru ca mi-o spune. Poate suna siropos sau mai stiu eu cum, dar asta e ceea ce imi doresc si nu vreau si nu o sa ma multumesc cu mai putin vreodata.
    Poate sa spuna oricine ca nu pot sa astept sa vina printul pe cal alb sau ca in viata trebuie sa te multumesti cu ce primesti si asa mai departe. Nu pot sa inteleg in ruptul capului de ce ar avea cineva o relatie serioasa cu o persoana care nu este ceea ce isi doreste cu adevarat. De ce sa treci cu vederea lucrurile care nu-ti plac la cealalta persoana si sa spui ca el compenseaza prin altceva, cand de fapt te deranjeaza? Daca iti spui ca celalalt e inteligent, loial, sincer, chiar daca nu arata asa de bine sau invers, insemna ca nu iubesti cu adevarat. Nu stiu eu multe despre iubire, dar nu cred ca atunci cand esti indragostit de o anumita persoana mai consideri ca are defecte sau cusururi. Vezi numai calitati la el.
    Trebuie sa gasesti persoana care e exact asa cum ai visat mereu si pentru care tu esti totul, altfel nu vei gasi fericirea adevarata, totala. Am vazut destule cazuri in care fie iubirea exista doar din partea unuia, fie e vorba de pur interes, fie de tot felul de "obligatii". Banii, puterea si luxul nu iti ofera fericire atunci cand esti singur, cand i-ai inlaturat pe toti ca sa ajungi unde esti sau atunci cand esti alaturi de cineva fata de care simti repulsie, dezgust, indiferenta. Mai aud de casatorii din obligatie; imi vine sa rad. Cine te pune sa fii cu cineva pentru ca asa vor familiile voastre sau pentru ca ai avut relatii cu persoana respectiva sau pentru ca e un copil la mijloc? La toate astea exista rezolvare. Nu esti obligat sa faci nimic!
    Unii spun ca iubirea vine pe parcurs, in timp. Hm, alta prostie! Iubirea adevarata apare de la inceput. Se simte din primele zile petrecute impreuna. Daca in primele minute nu simti nicio atractie, daca dupa primele zile nu simti niciun fluturas in stomac cand il vezi, daca nu astepti ca nerabdare sa va intalniti din nou si daca nu il visezi din primele zile, hai saptamani, atunci nu vei simti niciodata asta. Sentimentele care apar in timp si se pot intensifica sunt afectiunea, respectul, recunostinta, ceea ce simti pentru prietenii apropiati. In rest e pur si simplu obisnuinta cea care apare in timp, nu dragostea.
    Din aceasta cauza prefer singuratatea companiei proaste. Prefer sa stiu ca nu se gandeste nimeni la mine si ca nu am la cine sa ma gandesc, decat sa fiu cu cineva luni, ani de zile doar asa, ca sa nu fiu singura. Iar plictiseala o pot inlatura in timpul petrecut cu prietenii sau cunoscand alti oameni. E greu sa fii singur chiar daca nu o recunosti, dar eu una prefer asta decat sa-mi fie rusine sa ies cu prietenul meu undeva, sa fac fotografii cu el, sa il prezint prietenilor si familiei. Asa ceva ar fi crud pentru amandoi. Si din pacate asta se intampla foarte des in lumea noastra plina de ipocrizie.
    Nu ma astept sa intalnesc o persoana perfecta, pentru ca stiu ca perfectiunea nu exista. Vreau sa gasesc pe cineva care e perfect pentru mine si pentru care sa fiu perfecta. Am fost aproape de asta o data, dar doar aproape. Am toata viata inainte sa gasesc pe cineva, iar singuratatea poate fi mai usor de suportat cand ai prieteni, hobby-uri, cand ai familia langa tine. Sunt dispusa sa traiesc asa toata viata daca nu imi va fi dat sa gasesc persoana potrivita. Si daca se intampla cumva sa uit ceea ce am spus acum, sper ca cineva sau ceva sa ma trezeasca la realitate si sa-mi arate adevarul.
    Sper, de asemenea ca ti-am dat de gandit si tie, celui/celei care citesti aceasta postare.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu